Monday, August 1, 2016

MARIETA MAGLAS


MARIETA MAGLAS

CRYPTIC KISS
'I' is ‘Me'
'We' comes out of the ‘I'.
I don't know myself nearly
as well as I think I do, but you know
me better than anyone else.

I'm more than this kinesthetic intelligence of us
trapped in this great chain of being
that belongs to all of us,
when it gets stuck bouncing around between
this logic and this consciousness, which is
so limited that, when too much
is asked of it, it starts dropping things.

I'm more real than you,
because you're still asleep
in this world of waking reality.

I feel your cryptic kiss as
a metaphysical manifestation of your wish fulfillment,
or love. Maybe it is
a simple magnetic passion, or
only a slip of your tongue.
I don't know, but I know
that, in dreams, you kiss me. Then,
you really kiss me.

I feel your emotional need for
a happy life with a great sense of peace.

Your emotion has a feminine voice.
You are the one.
One, sometimes, means wholeness.
'I' is ‘Me'
'We' comes out of the ‘I'.
*

Sărutul criptic

„Sinele“ sunt „eu“
„Noi“ provine din „sine“.
Nu mă cunosc atât de bine
precum cred eu
că mă cunosc,
dar tu ești cel care mă cunoști
cel mai bine dintre toți.

Tot ce știu eu despre mine însămi este că
sunt mai valoroasă decât această
inteligență kinestezică,
care ne învăluie pe amândoi
și aparține acestui lanț imens
de ființe umane formând
un colos. Eu sunt cu mult mai presus
decât această inteligență, doar atunci
când ea se blochează
între logică și conștiință.
Această conștiință este, uneori,
atât de limitată încât,
atunci când îi ceri prea multe,
începe să se spargă și să se scurgă.
Spre deosebire de tine,
eu sunt o realistă,

pentru că tu ești încă un adormit
în această lume,
ce aparține vegherii și realității.
Încă mai simt sărutul tău criptic ca pe
o manifestare metafizică,
având scopul de
a-ți satisface niște dorințe
și de a-ți împlini dragostea. Poate
că acest sărut înseamnă doar pasiune
sau, pur și simplu, doar magnetism,
sau poate
că nu este
nimic altceva decât o alunecare a limbii.
Nu știu, dar știu
că, în vise, tu vii să mă săruți. Apoi,
chiar mă săruți.
Simt dorința ta de a fi fericit
într-o lume pacifistă. Emoția asta
dă glasului tău un ton feminin. Tu ești
unic în univers. Unu,
uneori, înseamnă întreg.
„Sinele“ sunt „eu“
„Noi“ provine din „sine“.






ESCHATOLOGICAL REGRESSION

Right on the trellis of the house
made of reeds, she hears
the steps of the time. The woman feels the seeds
of grievance growing
in the immortality
of her soul to bleed.She kneels
in the booming green
like a screamin' child. The sun looks
so wild in that phenomenal
realm. As floods o' faith
are the clouds that breeze to catch

the angels' wings. The man thinks he is

a believer of the rise. He ingests the existence
of God as he ingests His words, nor does he feel
their sweetness. The woman

is dressed in that honest submissiveness
ripped
by the freedom of her wills. A few

colored bumble bees touch
the sunflowers' lips. A pulsing core
has the full bloom of the sun to
spread its seeds. Drops of a new divine
love are falling down

over all souls. In the eye
of the man, there is nothing of her nudity,
which is not maternal. She dances this love
while tryin' not to break
the inner things. Their thoughts are
like the quartz crystal inside

an orgonite pyramid to awaken them. The naked hands

of the destiny become their boat. The man
paddles in the sea of life
beyond the bounds of sense, while
forcing himself to see
the fundamental distinction
between sensibility and understanding. The sky is like

a convex mirror or like a concave lens to
diverge the light. The yellow

of the sun does not heat

the screamin' and growing green. There is
a human reification needing
an eschatological regression.
**
Regresie escatologică

Pe spalierul casei
construite din stuf
se aud pașii timpului. Nefericirea femeii
este ca o sângerare profundă. Ea îngenunchează

atunci când aude
țipătul mugurilor. Un soare sălbatic
străpunge aripile îngerești,
deasupra norilor. Bărbatul
crede că se va mântui prin credința lui. El vrea
să se
înalțe
prin cuvânt, dar nu vede
frumusețea gândurilor. Femeia
îmbracă haina cinstită a supunerii,
fiind sfâșiată de o dorință acerbă
de evadare.
țiva bondari gălăgioși
ating buzele florilor. Soarele înflorește
pe cer pentru a răspândi
semințele de lumină. Plouă cu dragoste divină
peste toate sufletele. Ochii
bărbatului văd întreaga nuditate

maternă a femeii. Ea cere iubire
pentru fragilitatea
lucrurilor ei intime. Gândurile lor sunt
ferme precum este cristalul de quartz
în interiorul
unei piramide de orgonit
ce are scopul de a le trezi
conștiința. Mâinile sinere ale destinului
construiesc o barcă pe
râul vieții pentru ei. Bărbatul vâslește
dincolo de limitele cunoașterii,
în timp ce încearcă
să înțeleagă distincția fundamentală
dintre sensibilitate și gândire. Cerul
devine când o oglindă convexă,
când o lentilă concavă pentru
divergența luminii
solare. Căldura nu coace

verdele în creștere. Există o reificare umană
și o regresie eshatologică
în același timp.






CUBIC WORDS

There are hues of
blue embracing those of red
to vibrate in harmony.
There is a sense
of their movement above
the limits.
There is ceaselessly a feeling in the sense.
The feelings can be objects.

Conceivably, the things have a beginning,
because we believe it,
and maybe
there is neither beginning nor end.

In the spring rain,
there are kissing statues.
In the lulled lodgings
emblazoned with
shadows of shabby objects
on the walls,
there are lonely people
meditating about their life.
There is a measure of vulnerability
For everything that is good

and for the starving birds
in searching for seeds everywhere
as for those cancerous youngsters
having unimaginable pains,
still yearning to be cured not till experience.
In the coverings,
there are riders of the history
dressed in armor
to enter the mind's imagination and
all that is not the mind's imagination.

In the spring nights,
there is a moon becoming a curtain
for the great vaudeville
of the stars

formed from the other stars,
no two alike,
and being

like charming women
wearing masks and
wide necklines, nor
like those ballerinas that like to costume
in lactate white to suggest
dandelions dancing
to spread their seeds.


In the luxury shop windows,
there are gems looking like flowers
and flowers looking like gems.

In the Sisyphus dimension,
there are tired eyelids in abeyance.
Nothing bends from above,
everything falls down.

There are emerald northern lights.

In a puddle of sun,
There are emerald green,
tattooed bodies
Dancing tango.

There are cubic dragons,
and there are things that
have been taken apart
to be put, then, back together
in a wrong order.

So, there is self-loathing,
and there are
feelings of worthlessness
in a life spent earning filthy lucre.
There are resentments
to destroy the lives.
There are the wrong things
that fall apart and
the wrong things that fall together
with those that are right.
There are words coming out
in a wrong comprehension
to be incorporated into bad memories.
There are wrongly imagined
riders of the history.
Uprising dove feather and prying eyes
get at the meaning of the truths
in the uprights (there are many
truths left) .

But there will never be...

Blue trees
And eternal corpses.
***

Cuvinte la puterea a treia

Există nuanțe de albastru și roșu
care vibrează armonios.
Există un sens
al mișcării lor – totdeauna în sus,
dincolo de limitele vizibilității umane.
Această mișcare este secondată
de un anumit sentiment.
Sentimentele sunt lucruri în sine.
Probabil că toate lucrurile au un început,
doar pentru că noi credem
că există un început,
dar este posibil să
nu existe nici început și nici sfârșit.

În primăverile ploioase,
există statui îmbrățișate, care se sărută.
În locuințele insalubre
cu umbre de obiecte ponosite
pe pereți,

există oameni însingurați,
care nu mai pot face nimic,
dar absolut nimic altceva,
decât să își analizeze, în tăcere,
propria viață.
Există o balanță
atât pentru vulnerabilitate
cât și pentru tot ceea ce
este bun în viață,
dar și pentru păsările,
care mor de foame
în timp ce își caută semințele
cu o disperare similară cu cea
a tinerilor canceroși,
ce au dureri inimaginabile și
o dorință vie de a fi vindecați
fără nicio experiență.

În cărți,
există cavaleri teutoni
îmbrăcați în armură,
care trec pragul timpului istoric
pentru a pătrunde
în imaginația minții și
în tot ceea ce
nu este imaginația minții.

În nopțile de primăvară,
există o lună mare,
ce devine o cortină

pentru marele Vodevil
al stelelor noi
formate din alte stele mai vechi,
niciodată asemănătoare,
dar care seamănă foarte bine cu
niște femei fermecătoare,
ce poartă măști și
decolteuri largi, nicidecum
cu acele balerine costumate
într-un alb lactat pentru a sugera
dansul păpădiilor în momentul
răspândirii seminței.

În vitrinele magazinelor luxoase,
există smaralde șlefuite
în formă de floare,
dar și flori, care au aspectul
pietrelor de smarald.

Într-o dimensiune sisifică,
există pleoape obosite
pentru acei ochi verzi
care refuză să mai vadă realitatea.
Nimic nu se mai apleacă,
totul se prăbușește.
Există o auroră boreală cu
lumini de smarald la polul nord.

Într-o baie de soare,
există corpuri umane având
tatuaje de culoare verde.
Par lipsite de viață,
dar dansează tango.
Există și dragoni cubici,
sau, mai exact,
dragoni la puterea a treia,
precum și lucruri,
care au fost scoase
afară din sinea lor
pentru a fi puse, ulterior, din nou în sine,
dar într-un mod greșit.

Mai există și ură,
așa precum există și
sentimente de inutilitate
într-o viață irosită pentru
obținerea unui câștig murdar.
Există resentimente,
care pot distruge vieți.
Există lucruri inutile,
care sunt distruse separat,
precum și lucruri utile,
care sunt distruse împreună cu cele inutile.
Mai sunt și cuvinte pentru a exprima
o înțelegere greșită a ideilor,
urmând să genereze
amețeli și stări de confuzie.

Există cavaleri în zale, care trec pragul
unui timp istoric necunoscut,
iar faptele lor de vitejie
nu pot fi, în consecință,
povestite corect.

Penele porumbeilor care zboară spre înalt,
precum și ochii indiscreți
reușesc să ajungă la
sensul adevărurilor în asceză
(multe minciuni îmbracă
mantia adevărurilor relative).

Toate acestea există,dar nu există
și nu vor exista niciodată
copaci albaștri
și vise eterne.

MARIETA MAGLAS

No comments :

Post a Comment