DANIELA ALBU

 

DANIELA ALBU

 

Botticelli

 

 ”He’s spirit, alchemist or sorcerer”,

   they said wickedly whispering poison

   mumbling, their faces distorted by envy,

   frowning, gossiping spreading slander.

   The bigots’ rumour traveled in plazas

   echoing in the crowd’s ear:

   ”He cannot be mortal”.

    But how the Florentines praised him,

    that sacred morning when he glimpsed

    the perpetual ingenue on the white canvas

    with porcelaine skin  and almond-shaped eyes.

    Towards dusk he sensed                                                                  

    that the Tyrrhenian sea was green,

    he had a few final touches left

    when it seemed to him that she had been gazing at it

    for a moment, with lightning speed

    above the rooftops and the Tuscany hills,

    or maybe it was just him,

    then   the colour impossible to mold by his confreres

    suddenly enlightened her gaze  

    under which dumbfounded centaurs

    remained stone-still.

    Beyond time she kept haunting him

    under thousands of faces,

    he knew that she had stolen

    imortality for him

    and he began to fear.

               He sent his soul far away,

               defeated by Savonarola,

               but she would come in his dreams

               night after night,

               foretelling the moment

               of their reunion,

               in one mother-of-pearl morning,

               on the green of the sea

               impossible to render

               by human hand,

               where the sun

               never sets.

 

Botticelli

 

„E spirit, alchimist sau vrăjitor”

spuneau cu răutate în șoapte otrăvite

schimbând bombănitori fețe-fețe,

clevetind încruntați habotnicii

au răspândit zvonul prin piețe

șoptind în urechea mulțimii:

„imposibil să fi fost muritor”.

Dar ce mult l-au prețuit florentinii

când într-o sfântă dimineață

a întrezărit pe pânza albă

ingenua perpetuă

cu piele de porțelan

și ochi migdalați,

spre înserat a știut

că Marea Tireniană era verde,

mai avea câteva tușe

și i s-a părut că ea a privit-o

o clipă, sau poate el

dincolo de acoperișuri,

de dealurie Toscanei,

fulgerător cu viteza gândului,

atunci culoarea imposibil

de plămădit de ceilalți confrați

i-a luminat dintr-o dată privirea,

lângă care centaurii încremeneau cuminți.

Avea să-l bântuie

dicolo de timp

sub mii de chipuri,

știa că a furat pentru el

nemurirea și i s-a făcut frică.

Și-a trimis sufletul departe

lăsându-se biruit

de Savonarola,

dar ea i se arăta în vis

noapte de noapte,

prevestind clipa

reîntâlnirii

într-o dimineață de sidef,

pe verdele mării

imposibil de redat

de mână omenească,

unde niciodată soarele

nu mai apune.

 

The Palimpsest City

 

In  the palimpsest city

the Alchemist

appears in my attic

at midnight

with the monkey on his shoulder,

as one single being.

The room is filled with  moonlit

glittering on cauldrons and crucibles, 

strange containers,

complicated tools

cloaks, masks,

obsolete jewelry

and many other things.

He gathers them all

mumbling  on old torn maps.

dozing off from time to time

- the monkey often blinks

trying not to disturb him -

he searches for the extinct winding streets,

after he stutters something, at once

holograms of ancient towers appear,

fountains and palaces emerge in the fog,

under the church vaults  pairs are passing,

the scent of the lime tree narcotically

envelops everyghing in unearthly fragrances

and suddenly old bells are ringing,

at the basalt fountain

where once a nereide

was resting,

in this morganatic city

which  completely fits

in my poor attic,

among Brancovenean columns

with acanthus leaves,

thousands of stories are hidden

under garbage dumps,

under forgotten slabs,

under the hurried  footsteps,

and the naked eyes

of  passers-by

blinded by  the  illusions

of the metropolis.

Only from this attic

the Alchemist can

alleviate old wounds

and when the monkey

hops anxiously around the room,

he still knows how to caress

the tired monster

from the heart of the new city

reminding it of the long lost beauty.

 

Orașul Palimpsest

 

În orașul palimpsest

la miezul nopții

Alchimistul

apare în mansarda mea

cu maimuța pe umăr.

Îmi par o singură ființă,

odată cu ei

răsar luminate de lună

alambicuri, creuzete,

recipiente ciudate

unelte complicate

mantii, măști,

bijuterii desuete

și sumedenie de alte nimicuri.

pe toate le-adună

când descântă pe hărți zdrențuite

moțăind, din când în când,

- maimuța clipește des

să nu-l deranjeze -

el caută dispărutele străzi șerpuite

bodogănește ceva și deodată

apar holograme de turle străvechi,

fântâni și palate se-arată,

trec pe sub bolți de biserici perechi

parfumul de tei ne desfată

și-n surdină bat clopote vechi,

la fântâna de bazalt

unde cândva

se odihnea o bacantă,

în acest oraș morganatic

care încape tot

într-o biată mansardă,

printre coloane brâncovenești

cu frunze de acantă,

se ascund mii de povești

sub gropi de gunoaie

sub lespezi uitate

sub pașii grăbiți

sub ochii goi

ai trecătorilor orbiți

de iluzii din noua cetate.

Doar de aici din mansardă

Alchimistul mai poate

alina rănile vechi

și când maimuța

țopăie prin încăpere

cuprinsă de neliniște,

mai știe să mângâie

monstrul obosit

din inima orașului nou

amintindu-i frumusețea pierdută.

 

 

The King’s Jester

 

I am the jester of the silent king,

the gaudy garments hide my cruel swords,

the bitter truth in somersaults I bring

before his courtiers, who just hate my words.

 

Still, in the forests covered by the moss

the mushrooms wait by wise men to be found,

they live the fool alive - an endless loss,

they never mind him when he is around.

 

There is a truth I always say but hide,

and never punished, like a rose with thorns,

my silent king through hell sometimes I guide.

What would he be without my motley horns?

 

Bufonul

 

Eu sunt bufonul tăcutului rege.

În ţipătoarele mele veşminte,

Lângă puterea cea fără de lege,

Domnesc peste-al meu regat de cuvinte.

 

Eu sunt bufonul tăcutului rege.

În ghiduşii îmi ascund cugetarea

Cine m-ascultă atent mă-nţelege

Sunt vătămat şi mi-e dată iertarea.

 

Eu sunt bufonul tăcutului rege.

Oglindă întoarsă şi strâmbă de par,

Cum de sub muşchi ştii ciuperca culege,

Minciuna desparte-o cu grijă de har.

               

Sea Scape

 

The stones stood there whitened and dried

to our ankles gray-green waves

were rushing tenderly and tried

our fading footprints to embrace.

 

The sea unseen, untouched, unknown,

swept mortal signs of steps with grace

caressed the sand with lacy foam,

of coward lovers left no trace.

 

Marină

 

               Albeau uscate pietrele pe mal

               Și ape verzi se năpusteau în val,

               Spumos spre glezne alergând zglobiu

   Bătând în verde-albastru-cenușiu.

 

   Purtându-și taina se spărgea de lut

   Tandrețea unui val necunoscut

   Acoperind pe țărm urme de pași

   De muritori îndrăgostiți și lași.

 

That Laugh Of Yours

 

    Wild was the dance of gypsies in my dream

    and they were begging money in their song.

    She looked so much like you that I could scream.

    Throwing a coin, I stood there not for long.

 

     Choosing the youngest from the ragged pack

     and making love, I knew my star was wrong.

     She had that laugh of yours I so much lack

     still in my ears, so tender, wild and strong...

 

Cu râsul tău

 

                Țigăncile dansau în visul meu cândva,

                cântând pe drum cerșeau,

                pentru un ban de aur  cea mică se vindea,

                nepăsător şi singur, i-l  aruncam în drum.

                         

    Iubea la întâmplare, sub zodia cea rea.

    Visam că ai un preț, că-mi ceri și tu ceva.

    Cea mică se vindea ui tăcut drumeț,

     în visul meu cândva.

 

DANIELA ALBU

 

DANIELA ALBU: 1993 Catrene din deșert, poems (”Quatrains of the Desert”) Steady Promotion Publishing House; 2001 Părintele Ioan (”Father John” – short stories,  Dacia Publishing House- 2004 wins international essay contest ”Paris seen through the eyes of foreing writers” http://paris-eiffel-tower-news.com/paris-stories/paris-story-poem-to-henry-in-paris.htm; 2007 the novel Petru și Pavel-între lumi ( Peter and Paul –between two worlds), Dacia Publishing House –a fresco of the Romanian society especially of the life of artists and itellectuals before and after 1989 (Gaudeamus Book Fair) ; 2009 – Literary Prize for Proze of the Lucian Blaga International Festival; 2011 - Miniaturi pariziene/Miniatures parisiennes  poems (”Parisian miniatures”)  – Romanian-French bilingual edition, translated in French by Claude Dignorie, graphics by artist Dalia Bialcovski, Eikon Publishing House; the volume was present at the Bookfair  Salon du livre, Paris, 22-25 martie 2013, http://www.comunicatedepresa.ro/daniela-cristina-albu/editura-eikon-la-salon-du-livre-paris-22-25-martie/ 2011  The Center of Excellence for Study of Cultural Identity, University of Bucharest nominates and recommends Daniela Albu for  pentru Premio FIL for Romanic languages and literatures, Guadalajara, Mexic; 2014  ”The Soul’s Unseen Orchids” poems in English, FeedARread, UK; 2014 ”The Orange Dress” short stories,   FeedARead, UK  2014- 2021   co-author of Anthologies of poems , Inspirescu Publishing, Art Creativ Publishing and Betta publishing; 2014 First Prize for poetry awarded by Inspirescu Publishing and Cervantes/Inspirescu cultural group for the volume ”Citadini și levantini” (”Tonwspeople and Levantines”); 2015 ”Citadini și levantini”, Inspirescu Publishing; 2015  Prize of Art Creativ publishing for the poem  ”Evadați în miraj” (”Escaped into the Mirage”) at Love Poems  Gala; 2015  First Prize with short story ”Tanti Zelma” (”Auntie Zelma”) Liternautica short story contest http://liternautica.com/tanti-zelma/ 2016 Romanian American Atology Haibun  „Travelers through Seasons”(co-author) 2017  Volume of poems“Cearcănele verii” (Dark circles under the eyes of summer), Art Creativ publishing house, 2019, mention for the prose “Maybe only the ashes” The national prose contest ”Nicolae Velea 2020 Vasile Cârlova Prize for poetry Brâncoveniana contest; 2020 Diploma of exellence from the Romanian Haiku Society (member of the Romanian Haiku Society). 2021 grand prize haiku competition city of Beauchamp, France; 2020-2021 Awarded mention for short story „The Badger” an featured with poem „The Mulberry Tree” in Nature Antholgy -  Nature International Literary Contest. Since 2014 member of the literary circles  Catacomba , Cenaclului de urgență, Haiku,  Lira21  www.lira21.ro, Monitorul de Poezie, Qpoem, Liternautica www.liternautica.com, (she is editor at LiterNautica and  short stories author) member of the Poets of the City poetry circle. Daniela Albu was born on 20 August 1961, in Bucharest: 1986 graduated  the Faclty of English Language and Literature, Bucharest University; 1986-1989 English teacher. Since 1990 had worked for 20 years at the United Nations Development Programme on environment, human rights, equal opportunitie and in the field of  sustainable development, communications and interantional relations, UN RC office. During this period contributed with articles and translations for UN publications and Reports. Since April 2012 is editor and honorary researcher on Human Rights and UN issues as well as coordinator of women’s rights working group at the  Romanian Institute for Human Rights, Bucharest.