MARIETA MAGLAS

MARIETA MAGLAS

CRYPTIC KISS

'I' is ‘Me'

'We' comes out of the ‘I'.

I don't know myself nearly

as well as I think I do, but you know

me better than anyone else.

I'm more than this kinesthetic intelligence of us

trapped in this great chain of being

that belongs to all of us,

when it gets stuck bouncing around between

this logic and this consciousness, which is

so limited that, when too much

is asked of it, it starts dropping things.

I'm more real than you,

because you're still asleep

in this world of waking reality.

I feel your cryptic kiss as

a metaphysical manifestation of your wish fulfillment,

or love. Maybe it is

a simple magnetic passion, or

only a slip of your tongue.

I don't know, but I know

that, in dreams, you kiss me. Then,

you really kiss me.

I feel your emotional need for

a happy life with a great sense of peace.

Your emotion has a feminine voice.

You are the one.

One, sometimes, means wholeness.

'I' is ‘Me'

'We' comes out of the ‘I'.

*

Sărutul criptic

„Sinele“ sunt „eu“

„Noi“ provine din „sine“.

Nu mă cunosc atât de bine

precum cred eu

că mă cunosc,

dar tu ești cel care mă cunoști

cel mai bine dintre toți.

Tot ce știu eu despre mine însămi este că

sunt mai valoroasă decât această

inteligență kinestezică,

care ne învăluie pe amândoi

și aparține acestui lanț imens

de ființe umane formând

un colos. Eu sunt cu mult mai presus

decât această inteligență, doar atunci

când ea se blochează

între logică și conștiință.

Această conștiință este, uneori,

atât de limitată încât,

atunci când îi ceri prea multe,

începe să se spargă și să se scurgă.

Spre deosebire de tine,

eu sunt o realistă,

pentru că tu ești încă un adormit

în această lume,

ce aparține vegherii și realității.

Încă mai simt sărutul tău criptic ca pe

o manifestare metafizică,

având scopul de

a-ți satisface niște dorințe

și de a-ți împlini dragostea. Poate

că acest sărut înseamnă doar pasiune

sau, pur și simplu, doar magnetism,

sau poate

că nu este

nimic altceva decât o alunecare a limbii.

Nu știu, dar știu

că, în vise, tu vii să mă săruți. Apoi,

chiar mă săruți.

Simt dorința ta de a fi fericit

într-o lume pacifistă. Emoția asta

dă glasului tău un ton feminin. Tu ești

unic în univers. Unu,

uneori, înseamnă întreg.

„Sinele“ sunt „eu“

„Noi“ provine din „sine“.

ESCHATOLOGICAL REGRESSION

Right on the trellis of the house

made of reeds, she hears

the steps of the time. The woman feels the seeds

of grievance growing

in the immortality

of her soul to bleed.She kneels

in the booming green

like a screamin' child. The sun looks

so wild in that phenomenal

realm. As floods o' faith

are the clouds that breeze to catch

the angels' wings. The man thinks he is

a believer of the rise. He ingests the existence

of God as he ingests His words, nor does he feel

their sweetness. The woman

is dressed in that honest submissiveness

ripped

by the freedom of her wills. A few

colored bumble bees touch

the sunflowers' lips. A pulsing core

has the full bloom of the sun to

spread its seeds. Drops of a new divine

love are falling down

over all souls. In the eye

of the man, there is nothing of her nudity,

which is not maternal. She dances this love

while tryin' not to break

the inner things. Their thoughts are

like the quartz crystal inside

an orgonite pyramid to awaken them. The naked hands

of the destiny become their boat. The man

paddles in the sea of life

beyond the bounds of sense, while

forcing himself to see

the fundamental distinction

between sensibility and understanding. The sky is like

a convex mirror or like a concave lens to

diverge the light. The yellow

of the sun does not heat

the screamin' and growing green. There is

a human reification needing

an eschatological regression.

**

Regresie escatologică

Pe spalierul casei

construite din stuf

se aud pașii timpului. Nefericirea femeii

este ca o sângerare profundă. Ea îngenunchează

atunci când aude

țipătul mugurilor. Un soare sălbatic

străpunge aripile îngerești,

deasupra norilor. Bărbatul

crede că se va mântui prin credința lui. El vrea

să se

înalțe

prin cuvânt, dar nu vede

frumusețea gândurilor. Femeia

îmbracă haina cinstită a supunerii,

fiind sfâșiată de o dorință acerbă

de evadare.

Câțiva bondari gălăgioși

ating buzele florilor. Soarele înflorește

pe cer pentru a răspândi

semințele de lumină. Plouă cu dragoste divină

peste toate sufletele. Ochii

bărbatului văd întreaga nuditate

maternă a femeii. Ea cere iubire

pentru fragilitatea

lucrurilor ei intime. Gândurile lor sunt

ferme precum este cristalul de quartz

în interiorul

unei piramide de orgonit

ce are scopul de a le trezi

conștiința. Mâinile sinere ale destinului

construiesc o barcă pe

râul vieții pentru ei. Bărbatul vâslește

dincolo de limitele cunoașterii,

în timp ce încearcă

să înțeleagă distincția fundamentală

dintre sensibilitate și gândire. Cerul

devine când o oglindă convexă,

când o lentilă concavă pentru

divergența luminii

solare. Căldura nu coace

verdele în creștere. Există o reificare umană

și o regresie eshatologică

în același timp.

CUBIC WORDS

There are hues of

blue embracing those of red

to vibrate in harmony.

There is a sense

of their movement above

the limits.

There is ceaselessly a feeling in the sense.

The feelings can be objects.

Conceivably, the things have a beginning,

because we believe it,

and maybe

there is neither beginning nor end.

In the spring rain,

there are kissing statues.

In the lulled lodgings

emblazoned with

shadows of shabby objects

on the walls,

there are lonely people

meditating about their life.

There is a measure of vulnerability

For everything that is good

and for the starving birds

in searching for seeds everywhere

as for those cancerous youngsters

having unimaginable pains,

still yearning to be cured not till experience.

In the coverings,

there are riders of the history

dressed in armor

to enter the mind's imagination and

all that is not the mind's imagination.

In the spring nights,

there is a moon becoming a curtain

for the great vaudeville

of the stars

formed from the other stars,

no two alike,

and being

like charming women

wearing masks and

wide necklines, nor

like those ballerinas that like to costume

in lactate white to suggest

dandelions dancing

to spread their seeds.

In the luxury shop windows,

there are gems looking like flowers

and flowers looking like gems.

In the Sisyphus dimension,

there are tired eyelids in abeyance.

Nothing bends from above,

everything falls down.

There are emerald northern lights.

In a puddle of sun,

There are emerald green,

tattooed bodies

Dancing tango.

There are cubic dragons,

and there are things that

have been taken apart

to be put, then, back together

in a wrong order.

So, there is self-loathing,

and there are

feelings of worthlessness

in a life spent earning filthy lucre.

There are resentments

to destroy the lives.

There are the wrong things

that fall apart and

the wrong things that fall together

with those that are right.

There are words coming out

in a wrong comprehension

to be incorporated into bad memories.

There are wrongly imagined

riders of the history.

Uprising dove feather and prying eyes

get at the meaning of the truths

in the uprights (there are many

truths left) .

But there will never be...

Blue trees

And eternal corpses.

***

Cuvinte la puterea a treia

Există nuanțe de albastru și roșu

care vibrează armonios.

Există un sens

al mișcării lor – totdeauna în sus,

dincolo de limitele vizibilității umane.

Această mișcare este secondată

de un anumit sentiment.

Sentimentele sunt lucruri în sine.

Probabil că toate lucrurile au un început,

doar pentru că noi credem

că există un început,

dar este posibil să

nu existe nici început și nici sfârșit.

În primăverile ploioase,

există statui îmbrățișate, care se sărută.

În locuințele insalubre

cu umbre de obiecte ponosite

pe pereți,

există oameni însingurați,

care nu mai pot face nimic,

dar absolut nimic altceva,

decât să își analizeze, în tăcere,

propria viață.

Există o balanță

atât pentru vulnerabilitate

cât și pentru tot ceea ce

este bun în viață,

dar și pentru păsările,

care mor de foame

în timp ce își caută semințele

cu o disperare similară cu cea

a tinerilor canceroși,

ce au dureri inimaginabile și

o dorință vie de a fi vindecați

fără nicio experiență.

În cărți,

există cavaleri teutoni

îmbrăcați în armură,

care trec pragul timpului istoric

pentru a pătrunde

în imaginația minții și

în tot ceea ce

nu este imaginația minții.

În nopțile de primăvară,

există o lună mare,

ce devine o cortină

pentru marele Vodevil

al stelelor noi

formate din alte stele mai vechi,

niciodată asemănătoare,

dar care seamănă foarte bine cu

niște femei fermecătoare,

ce poartă măști și

decolteuri largi, nicidecum

cu acele balerine costumate

într-un alb lactat pentru a sugera

dansul păpădiilor în momentul

răspândirii seminței.

În vitrinele magazinelor luxoase,

există smaralde șlefuite

în formă de floare,

dar și flori, care au aspectul

pietrelor de smarald.

Într-o dimensiune sisifică,

există pleoape obosite

pentru acei ochi verzi

care refuză să mai vadă realitatea.

Nimic nu se mai apleacă,

totul se prăbușește.

Există o auroră boreală cu

lumini de smarald la polul nord.

Într-o baie de soare,

există corpuri umane având

tatuaje de culoare verde.

Par lipsite de viață,

dar dansează tango.

Există și dragoni cubici,

sau, mai exact,

dragoni la puterea a treia,

precum și lucruri,

care au fost scoase

afară din sinea lor

pentru a fi puse, ulterior, din nou în sine,

dar într-un mod greșit.

Mai există și ură,

așa precum există și

sentimente de inutilitate

într-o viață irosită pentru

obținerea unui câștig murdar.

Există resentimente,

care pot distruge vieți.

Există lucruri inutile,

care sunt distruse separat,

precum și lucruri utile,

care sunt distruse împreună cu cele inutile.

Mai sunt și cuvinte pentru a exprima

o înțelegere greșită a ideilor,

urmând să genereze

amețeli și stări de confuzie.

Există cavaleri în zale, care trec pragul

unui timp istoric necunoscut,

iar faptele lor de vitejie

nu pot fi, în consecință,

povestite corect.

Penele porumbeilor care zboară spre înalt,

precum și ochii indiscreți

reușesc să ajungă la

sensul adevărurilor în asceză

(multe minciuni îmbracă

mantia adevărurilor relative).

Toate acestea există,dar nu există

și nu vor exista niciodată

copaci albaștri

și vise eterne.

MARIETA MAGLAS